Strigați la copii: de aceea nu ar trebui să o faceți și cum să comunicați pozitiv cu cei mici
Cine are copii știe, îi iubim atât de mult, dar uneori își pierd răbdarea și astfel furia și țipetele sunt adesea la colț. Cu toate acestea, țipatul copiilor nu este niciodată o idee bună , un psiholog explică de ce și care sunt cele mai bune alternative pentru comunicarea constructivă cu copiii lor.
Uneori, să țipi la copii pare cel mai firesc lucru din lume, părinții care sunt adesea obosiți și încearcă emoțional reacționează prost la provocările și capriciile celor mici. Strigătele pot părea instrumentul perfect pentru a atrage atenția bebelușului și a-l face să se îngrijoreze de consecințele acțiunilor sale.
În realitate, strigatul către cei mici este inutil și contraproductiv, acesta nu este un mod de comunicare și creează doar efecte nocive asupra încrederii în relație și asupra sentimentului de stabilitate al copiilor, cu riscul de a genera probleme pe termen lung.
Pentru a sprijini acest lucru, dr. Laura Markham, psiholog și autor al „Părinte liniștit, copii fericiți: cum să nu mai țipi și să începi să te conectezi”: sau cum să nu mai țipi și să te conectezi.
Ce se întâmplă când țipi la copii?
Vestea bună este că, dacă acest lucru se întâmplă sporadic (și știm că cu toată bunăvoința se întâmplă chiar și celor mai experimentați părinți), daunele psihologice și emoționale pentru copii sunt minime, dacă în schimb folosiți în mod constant acest instrument, riscul este se găsesc copii care țipă, o problemă care va tinde să crească și mai mult în adolescență și apoi la maturitate.
De fapt, copiii își văd părinții și, în general, adulții de referință, ca modele de autoreglare. Practic, pentru a face un copil să se comporte așa cum ne dorim, trebuie să fim primii care să dea un bun exemplu. Dacă nu vrem să țipe sau să țipe, trebuie să facem acest lucru în consecință.
Dr. Markham spune că părinții care țipă fără să știe, schimbă creierul copiilor. Acest lucru se datorează faptului că neurotransmițătorii cerebrali, care în situații de liniște răspund prin trimiterea de produse biochimice care transmit mesajul că suntem în siguranță, creează senzații contrare atunci când țipi. Copilul eliberează substanțe care transmit un sentiment de luptă, fugă sau paralizie.
Prin urmare, se întâmplă ca copilul, pe termen lung, să poată reacționa lovind, fugind sau simțind un fel de imobilitate în comparație cu țipetele care i se adresează. Dacă acțiunea de ceartă se repetă des, acel comportament riscă să se înrădăcineze în el.
De ce să eviți țipetele și cum să o faci
După cum ne amintește psihologul, „ strigatul nu înseamnă a comunica ”. Indiferent unde suntem sau cu cine o facem, în momentul în care ridicăm vocea, cuvintele noastre își pierd credibilitatea. Când părinții strigă, copiii acceptă cu forță situația, dar copilul nu mai este deschis să aibă încredere în relația cu adultul și va tinde să nu asculte. Prin urmare, totul a fost în zadar.
Evitarea țipătului la copii este, de asemenea, importantă, deoarece altfel ei sunt învățați că adversitatea poate fi întâmpinată doar folosind o voce puternică și furioasă.
Cum să eviți să o faci? Iată câteva sfaturi de pus în practică imediat pentru a evita țipetele:
- Folosiți umorul pentru a face un copil să evite comportamentul prost. Râsul este mai bun decât țipatul sau plânsul și încă îți permite să păstrezi autoritatea și pulsul situației.
- Exersați să ridicați vocea numai în situații cruciale , cum ar fi când bebelușul ar putea fi rănit. În toate celelalte cazuri, pentru a comunica, reduceți vocea.
- Concentrați-vă și angajați-vă să creați un dialog calm . Strigătele perturbă toate formele de comunicare dintre dumneavoastră și bebeluș și împiedică adesea învățarea lecțiilor.
Așadar, să ne amintim că singurele momente în care tipatul este cu adevărat util și necesar sunt, așa cum ne reamintește dr. Markham:
„Când copiii se lovesc unii pe alții sau există un pericol real”
Chiar și în acest caz, totuși, ar trebui să strigi doar pentru a atrage atenția în momentul inițial și apoi să continui să dai explicații într-un mod calm.
Pe scurt, chiar dacă uneori țipatul ne face să degajăm puțin emoțiile și gândurile reprimate, nu este o idee bună dacă copiii noștri sunt cei care plătesc pentru asta!
Citește și :
- Coborâți vocea, nu mai țipa
- 8 fraze pe care nu ar trebui să le spui niciodată unui copil
- Sindromul copilului tiran (sau împărat): cum să-l recunoaștem și să-l oprim
Francesca Biagioli
