Muncitori și niciodată obosiți, furnicile au o altă abilitate mai puțin cunoscută până acum. Sunt capabili să se orienteze datorită soarelui și memoriei lor. Aceasta este ceea ce reiese din noile cercetări efectuate la Universitatea din Edinburgh.
Studiile anterioare arătaseră deja că furnicile își găsesc drumul de-a lungul drumului prin compararea a ceea ce apare în fața lor cu amintirile vizuale ale drumului deja parcurs. Dar când merg înapoi, cer ajutor soarelui.
Pare incredibil, dar poziția vedetei noastre este cea care ghidează aceste creaturi mici în venirea și venirea lor zilnică. Dotate cu un extraordinar simț al direcției, furnicile știu să mențină o direcție de deplasare, indiferent de poziția corpului lor în spațiu.
O abilitate care este orice altceva decât banală. Cu alte cuvinte, ei știu cum să distingă informațiile despre drumul din față de informațiile despre modul în care sunt orientate fizic, un pic ca și când am fi încercat să facem drumul spre casă mergând înapoi.
Uneori, furnicile merg pe această cale pentru a evita scăderea greutăților pe care le poartă. Procedând astfel, își exploatează memoria vizuală și își corectează direcția de deplasare dacă sunt „în afara cursului”.
„Principala noastră constatare este că furnicile își pot decupla direcția de deplasare de orientarea corpului”, a spus dr. Antoine Wystrach de la Universitatea din Edinburgh și CNRS din Paris.
CITIȚI ȘI: MAI BINE DECÂT JAMES BOND: FORMILE SPIONATE CARE CAMOUFF-UL CA SPECIE DE INAMIC
Oamenii de știință au arătat că furnicile care merg înapoi se uită uneori în spatele lor pentru a-și verifica împrejurimile și folosesc aceste informații pentru a stabili o traiectorie în raport cu poziția soarelui. În acest fel, insectele își pot păstra drumul spre vizuini.
Cercetarea a fost realizată în colaborare cu oameni de știință de la Universitatea Lincoln, Universitatea Națională Australiană și Centrul Național Francez pentru Cercetări Științifice (CNRS).
CITIȚI, de asemenea: BEETLE SE ORIENTEAZĂ PRIVIND CALEA LACTOSĂ
Studiul a fost publicat în Current Biology.
Francesca Mancuso