Plantele cu azot
Azotul este o componentă fundamentală pentru nutriția plantelor. Acest compus chimic, prezent în atmosferă sub formă gazoasă, este un element care face parte din ciclul biologic al ființelor vii, atât animale, cât și plante. La plante, azotul contribuie la formarea de clorofilă, proteine, acizi nucleici și aminoacizi. Absorbția azotului de către plante, atât spontane, cât și cultivate, are loc din sol, unde rădăcinile vegetale absorb cota de azot mineralizată. Acest element, de fapt, înainte de a deveni „mineral”, este un gaz prezent în aer, în timp ce fixarea acestuia pe sol are loc prin procese naturale sau industriale.
Disponibilitate pentru plante
Azotul care poate fi utilizat de plante este doar cel sub formă mineralizată, adică sub forma solidă sau lichidă obținută din procesele de transformare organică sau industrială. Pentru a fi absorbit de plantele noastre, azotul trebuie, de fapt, să fie disponibil la sol sau trebuie adăugat acestuia prin utilizarea îngrășămintelor special concepute și a produselor pentru cultivarea plantelor agricole și de grădină. Disponibilitatea azotului pe sol este variabilă și depinde de condițiile climatice, de tipul de sol și de transformările materiei organice care au loc în acesta. Mecanismul care determină acumularea azotului pe sol se numește „fixarea azotului”. Acestea contribuie la fixarea azotului, ploi, furtuni și acțiunea unor bacterii.
Tipuri de azot pentru plante
Din procesele de transformare a azotului gazos în azot mineral, se obțin diferite tipuri de molecule de azot, și anume azot ureic, azot azotic și azot amoniacal. Azotul ureic este prezent aproape exclusiv în îngrășămintele organice și permite o transformare imediată a azotului în amoniac, cu o absorbție ușoară a solului și fără riscul de dispersie din cauza spălării. Pentru această caracteristică, azotul ureic este utilizat în fertilizarea care pregătește solul pentru cultivarea plantelor (fertilizare de bază). Azotul amoniacal se obține atât din procese industriale, care dau naștere la îngrășăminte chimice (sulfat de amoniu, soluție de amoniac),și atât prin procese naturale (descompunerea substanțelor organice în sol care dau viață humusului). Azotul amoniacal nu este afectat de spălarea solului și este absorbit treptat de plante. Azotul azotic, obținut atât din compuși organici (gunoi de grajd), cât și din procesele chimice (azotat de calciu și azotat de sodiu), este imediat absorbibil de către plante, cu excepția faptului că, din cauza spălării, tinde să se disperseze în straturile mai adânci ale solului , devenind neabsorbabil de rădăcinile plantelor. Din acest motiv, nitrații de azot sunt administrați prin îngrășăminte. Azotații de sodiu sunt utili pentru creșterea părților de culoare verde ale plantei,în timp ce cele de calciu trebuie administrate ca remedii pentru solurile acide.
azot vegetal: Deficiență și exces
Azotul trebuie administrat plantelor în conformitate cu dozele indicate în pachetul de îngrășăminte. O deficiență și un exces de azot pot avea, de fapt, consecințe dăunătoare asupra dezvoltării plantelor. Deficitul de azot se manifestă prin clorozarea frunzelor și căderea lor timpurie sau prin oprirea creșterii plantei, în timp ce excesul de azot provoacă, printre altele, slăbirea structurii plantei, făcându-l mai expus atacurilor paraziților și bolilor .
Priveste filmarea
